Alexandru Codin Mironescu

Anii de viata: 10 iulie 1903 - 20 ianuarie 1973

Unul din cei patru fii ai colonelului de cavalerie Victor M. Mironescu (d. 29 septembrie 1929) și ai Elenei Budișteanu. Om de știință, filozof (cu doctorat la Universitatea din București), scriitor. Doctor în chimie al Universității Sorbona, a fost profesor la Facultatea de Chimie din București până în 1949, când a fost înlăturat din cauza legăturilor cu mișcarea cultural-duhovnicească„Rugul aprins”, începând apoi să predea la liceu. În 1958  a fost arestat pentru „uneltire contra ordinii sociale” și condamnat la 20 de ani de închisoare. A fost însă eliberat în 1963, în contextul grațierii deținuților politici din perioada 1963-1964.

Lucrări publicate în timpul vieții:

                                                             Ştiinţă şi cunoaştere (1942), Spiritul Ştiinţific (1943), Limitele cunoaşterii ştiinţifice. Contribuţia ştiinţelor experimentale la problema epistemologică (1945), Claude Bernard. Monografie (1946), Certitudine şi adevăr (1947)

romanele Oamenii nimănui (1932), Destrămare (1939)

Lucrări publicate postum:

                                                               Kairós. Eseu despre teologia istoriei (1996), Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins (1998), Docendo discitur. Înveți, învățînd pe alții seseurit (1999), Poeme filocalice (1999). Floarea de foc. Mărturisiri (2001), Valea lui Iosafat (2001)

romanele Ziduri între vii (finalizat 1964, publicat 1995), Serile singurătății (1996)

 

Nr. inventar: 399129, 399149, 398985

Datare imagine: prima parte a secolului al XX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR