Alexandru Marghiloman

Anii de viata: 1854-1925

Absolvent al Facultății de Drept din Paris (1874), a fost magistrat, apoi avocat. Membru al Partidului Conservator, a fost parlamentar (primul mandat fiind obținut, ca deputat de Buzău, în 1894),  de mai multe ori ministru: al  Justiției (mar – nov 1888, feb-nov 1891, dec 1891 -oct 1895), de Interne (dec 1910 – mar 1912, mar – oct 1918), al Lucrărilor Publice (nov 1888 – mar 1889, nov 1889), al Agriculturii (nov 1889 – feb 1891, mar – iun 1918), de Finanțe (oct 1912 – dec 1913), de Externe (iulie 1900 – feb 1901). Între 5 martie – 24 octombrie 1918 a fost președintele Consiliului de Miniștri, calitate în care a luat act, la Chișinău, după votul din cadrul Sfatului Țării, de Declarația de unire a Basarabiei cu România, afirmând La rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pentru vecie unită cu România” (27 martie/9 aprilie 1918) și, aproape o lună mai târziu, a semnat pacea de la Buftea-București cu Puterile Centrale (24 aprilie/7 mai 1918), pentru care a fost foarte criticat în epocă.

 

Să ne înclinăm în fața geniului rasei noastre, care a permis poporului  Basarabiei să-și păstreze vie, printre veacuri, scânteia care, la prima suflare a libertății, a aprins inimile lor și să salutăm adânc pe acești oameni care, fără preocupări egoiste, putând să rămână conducătorii unui stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni. (din declarația lui Marghiloman după ce Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România; A. Marghiloman, Note politice, vol. 3, 1927).

Datare imagine: 1918

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: Julietta, București

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR