Aurora (Aura) Teodorini
Anii de viata: 1872/1873 - ?
Fiică a actorilor Teodor Theodorini, director al Teatrului Național din Craiova din 1854 până pe la 1871, și Maria Teodorini (născută Stăvrescu) și soră a sopranei Elena Theodorini (1857-1926). În 1880, pe când avea șapte sau opt ani, a jucat la „Teatrul Național” din București, alături de tatăl ei, în piesa Orbul și ghebosul („Curierul. Foaia intereselor generale”, An 7, nr. 141-142, 10 decembrie 1880, Iași). A fost, ca și sora sa, cântăreață. În anii 1888, 1897 și 1899-1900 e menționată, în presa vremii, ca jucând în spectacole de operă în țară, alături de Elena Theodorini. (Teatrul Lyric., București noiembrie – decembrie 1899, ca membră a trupei de operă a surorii ei; Galați decembrie 1899 – ianuarie 1900; Fălticeni, 23 ianuarie 1900, Turnu Severin – 16 februarie 1900).
Doamna Teodorini, directoarea teatrului din Craiova, a sosit la București. Dnei va sta numai câteva zile acolo, apoi va pleca cu fiica ei Aurora în Italia, la Rimini. De aici, dnei se va instala în Florența pentru a se ocupa de educațiunea fiicei sale, al cărei talent va fi cel puțin egal, poate, cu cel al surorii sale Elena Teodorini.
„Familia”, An 20, nr. 12, 18 martie 1884
Teatrul Teodorini din Craiova s-a inaugurat la 3/15 septembrie… A doua seară a debutat și dșoara Aurora Teodorini, sora dnei Elena Teodorini; dânsa are o voce foarte plăcută și promite a păși și ea pe urmele sorei sale, a cărei elevă este.
„Familia”, An 24, Nr. 37, 11 septembrie 1888
Ieri seară s-a reprezentat în beneficiul Reuniunii femeilor române opera „Carmen” de Bizet. … Rolul Micaelei a fost cu foarte mult succes interpretat de gingașa și simpatică d-șoară Aurora Theodorini. O nouă aparițiune pe orizontul artei și care promite mult: vocea ei clară a captivat prin dulceața ei întreaga sală, a fost des aplaudată și rechemată și ceea ce a mărit încă entusiasmul publicului a fost când dna Elena Teodorini, în culmea emoțiunii și a entusiasmului, într-un elan de dragoste a ieșit dintre culise și a îmbrățișat pe sora ei.
„Evenimentul”, An 5, Nr. 1196, 18 martie 1897
D-șoara Aura Theodorini, care este încă foarte tânără, a fost câtva timp cu sora sa la Milan și a luat câteva lecțiuni de canto și, neavând mare entusiasm pentru studiul cantului, a încetat lecțiunile. Acum câtva timp însă, dna Elena Theodorini dând câteva concerte în provincie, d-șoara Aura Theodorini a simțit renăscând într-însa dorul artei. Un succes colosal a avut primul ei debut. N-a mai ezitat atunci de a ține rolul Micaelei în Carmen, alăturea de sora ei, pe scenele Teatrului Național din Iași și Teatrului Municipal din Odessa și a fost foarte mult aplaudată. Presa rusă e unanimă în aprecierea ei. Publicul va putea, dar, să aplaude pe compatrioata noastră înaintea plecării sale în străinătate, în rolul Micaelei, în ziua de 3 aprilie, la Teatrul Lyric, unde se va reprezenta opera „Carmen” și actul al 3 lea din „Norma” cu concursul Elenei Theodorini, sub patronajul M.S. Reginei. Produsul acestei representațiuni va servi acestei tinere artiste pentru a merge la Paris spre a face și termina studiile sale.
„Voința Națională”, An 14, nr. 3681, 3 aprilie 1897
Foarte tânără, frumoasă și drăgălașă, d-șoara Aura Teodorini și-a început studiile la Paris cu celebrul maestru Laborde și le-a continuat cu nu mai puțin celebrul profesor Melchior Vidal. Dar, dacă acești doi maeștri au plămădit laolaltă gloria unei mari artiste, sora ei mai mare i-a trecut însuși focul sacru al artei, o parte din sufletul și din geniul ei.
„Voința Națională”, An 16, Nr. 4426, 5 noiembrie 1899
Trupa de operă de sub direcțiunea dnei Elena Theodorini își va începe representațiunile la Teatrul Liric în seara de 18 noiembrie viitor… Alături de neîntrecutul astru va debuta d-șoara Aura Theodorini, sora mai mică a marii artiste, care și-a terminat studiile în chip strălucit. Tânăra și frumoasa artistă a ținut să-și înceapă seria triumfurilor în țară.
„Voința Națională”, An 16, Nr, 4409, 14 octombrie 1899
Teatrul Liric a fost sâmbătă seara în plină săbătoare: opera Teodorini își începea seria representațiunilor. Se cânta „Boema”, frumoasa operă a lui Pucinni… , în care avea să debuteze tânăra și gingașa divetă d-șoara Aura Theodorini. …. Intrarea în scenă a d-șoarei Aura Theodorini produce o vie mișcare în sală. Sub bonețica-i albă, cu buclele-i bogate, chipul gingaș și suav al tinerei Mimi e ideal. E o mișcare generală de admirație și de simpatie. D-șoara Theodorini posedă tot ce-i trebuie pentru a străluci printre „stele”. Frumoasă, tânără, drăgălașă și insinuantă, ea insipră, mai presus de toate, acea simpatie tainică, acel farmec nepătruns care atrage, subjugă și domină. Vocea-i suavă, clară și caldă se varsă în valuri de armonie al căror timbru vibrează atât de dulce și de plăcut și a căror întindere trece măiestrit de la o extremă la alta. Marii maeștri care au primit din mâna prodigă a naturei un copil așa de răsfățat și-au pus parcă înadins toată arta ca să-i încoroneze opera: eleva, abia ieșită din mâinile lor, e deja maestră.
„Voința Națională”, An 16, Nr. 4440, 23 noiembrie 1899
Nr. inventar: 406134
Datare imagine: iunie 1897
Fotograf / Artist: Ioan Spirescu, București (activ între 1882-1922)
Atelier / Editura:
Sursa foto: Fototeca MNIR
Detinator: MNIR