Camil Petrescu alături de un camarad de arme

Anii de viata: 9/21 aprilie 1894 – 14 mai 1957

Camil Petrescu

 

Prozator, poet și dramaturg, debutul ca scriitor și l-a făcut în 1916, cu poezia Sonet, apărută în revista „Capitala”. Este cunoscut în special pentru romanele Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930), Patul lui Procust (1933) și piesele Jocul ielelor (1918), Suflete tari (19252 și Act venețian (1919). În timpul Primului Război Mondial, participă, ca sublocotenent în Regimentul nr. 22 Infanterie Dâmbovița, la campania din toamna lui 1916. Rănit, revine pe front în 1917, în Moldova, unde își pierde auzul uneia din urechi în timpul unui bombardament și este luat prizonier de germani în iulie 1917. Dus într-un lagăr din Ungaria (Sparonyek), apoi într-unul din Boemia (Plan), a fost eliberat în primăvara lui 1918.

 

Memoriu

Am fost făcut prizonier în ziua de 26 iulie 1917, în următoarele împrejurări. Făceam parte din Regimentul Suceava Nr. 16, comandat de dl. Colonel Cezar Mihail, si eram comandantul sectiei I de mitraliere din Comp.8 a. Atașat Comp. 7 de sub comanda d-lui locot. Paplica,  aveam piesele în sectorul acestei companii – pe Cota Ungureanu, Valea Oituzului.  Încă din seara de 25 iulie 1917 inamicul a început pregătirea de artilerie, care a devenit violentă în dimineata zilei de 26 iulie, continuând cu cea mai mare intensitate până la ora 10, când s-a produs un atac general pe toată Valea Oituzului. Am respins însă usor acest atac. A urmat o nouă pregătire de artilerie mai violentă, care ne-a îngropat cea mai mare parte din oameni sub dărâmăturile transeelor. Auzeam focuri de armă când în spatele nostru în jumătate la stânga si cum treceau într-acolo întăriri, am bănuit că s-a pierdut o parte din transee.
Din cauza tirului violent – cu toate sfortările noastre, n-am mai putut restabili legătura telefonică, iar prin patrulare devenise extrem de greu.
La ora 13:30 a urmat un nou atac pe care l-am respins din nou Comp. 5 care ca întărire a avut si ea pierderi mari de tot.
Noua pregătire artileristică – de o violentă extremă – care a urmat ne-a sfărâmat aproape complet transeele si bordeele, iar la ora 18:30 ,când s-a produs ultimul atac inamic – erau sectoare întregi de transee fără garnizoană din cauza pierderilor de oameni
La ora 18 30 am fost atacati din front si din spate, căci inamicul pătrunsese complet la stânga noastră. După o scurtă si violentă luptă de mitraliere aruncând grenade – culcati în pâlnii de obuze. Am aruncat cu două grenade pe care le-am găsit la îndemână si apoi am vrut să fug înapoia crestei întelegând că pozitia e pierdută.
Am fost întâmpinat de un alt grup tot cu grenade – care urca la deal.
Am fost fugărit până într-un bordei – căci nu mai aveam nici o armă la mine – unde era să fiu omorât dacă un ieseam – încercând din nou să fug. Am fost prins.
Făceam parte din Reg. 18 vânători alpini din Brigada 15 de Bavaria.
Trecând pe la Regimentul – Brigada – Divizie si corpul respectiv, am fost dus în lagărul de la Râsnov Brașsov. Tot drumul am văzut cum treceau rezerve de infanterie si artilerie inamice, a început apoi a sosi un număr extraordinar de mare, ceea ce provoca îngrijorarea tuturor, mari transporturi de răniți care nu mai aveau loc prin spitale. Erau complect surprinsi de rezistenta românească.
Am fost dus apoi în lagăr de ofiteri prizonieri de la Sapronijek unde am fost aproximativ bine tratati, primind îmbrăcăminte, hrană, soldă si îngrijiri în marginile posibilitătii.
Ni s-a dat voie să ne procurăm cu banii nostri însă cât putem si cei bogați nu prea o duseră rău. M-am întors din captivitate în ziua de 24 Martie cu trenul.[…]
Sublocotent Petrescu Camil
Reg. Suceava Nr. 16

1918 aprilie 15

 

 

 

Iulian Stelian Boghină, Camil Petrescu pe front si în lagărele de prizonieri

http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/al_doilea_razboi_mondial:_amintiri_de_pe_front/camil_petrescu_pe_front_si_in_lagarele_de_prizonieri/888/

Datare imagine: prima parte a secolului al XX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca Muzeului Național de Istorie a României

Detinator: MNIR