Christian Tell

Anii de viata:

„Om politic, general, născut în Brașov la 1807, încetat din viață în București la 24 februarie 1884. A servit mai întâi în corpul dorobanților cu gradul de căpitan, apoi a intrat în armata regulată la înființarea ei, în 1830. Când isbucni revoluția de la 1848, era șef de batalion și, unindu-se cu capii mișcării revoluționare, puse trupele sale la dispoziția lor, semnând, dimpreună cu Ștefan Golescu și Eliade, proclamația de la Islaz, semnalul revoluțiunei. Membru al guvernului provizoriu care-i conferi gradul de general, apoi locotenent domnesc, trecu granița după intrarea rușilor în țară și se retrase la Smirna, unde guvernul otoman îi servi o pensiune de general. Reîntors în România la 1857, generalul Tell face parte din divanul ad-hoc și este amestecat la toate evenimentele care aduc unirea Principatelor, alegerea domnitorului Cuza. De la 30 decembrie 1862 până la 26 martie 1863, e ministru al Cultelor în cabinetul N. Kretzulescu. Retras aproape din viața politică de la această epocă până la 1871, reintră în politică în cabinetul lui L. Catargiu, ca ministru de război de la 11 martie 1871 până la 14 martie același an, când trece la Culte, ținând câtva timp și interimul Justiției. La 1874 demisionează. Apoi la 4 aprilie reintră ca ministru de Finanțe în cabinetul generalului I. Florescu până la 27 aprilie”.

Dim. I Rosetti, Dicționarul contemporanilor, 1897, p. 182.

A fost căsătorit cu Tarsița Ștefănescu (8 octombrie 1819 – 22 septembrie 1902), cu care a avut mai mulți copii, dintre care la 1884 (moartea lui Christian Tell) mai trăiau: Alexandru (1846-1925), Alexandrina (1840-1932, nemăritată), Felicia (1855-1935, măritată cu militarul Nicolae Homoriceanu 1842-1904), Paulina (1839-1923, măritată cu Ștefan Măcescu 1836-1881), Ecaterina (măritată cu Pavel Zăgănescu).

Nr. inventar: 409941

Datare imagine: 1875

Fotograf / Artist: Maier & Gerstl, București

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR