Constantin Brâncoveanu

Anii de viata: 1654-15/26 august 1714

A fost ales domn de boieri pe 29 octombrie/8 noiembrie 1688, după moartea lui Șerban Cantacuzino, ce îi era unchi matern. La sfârșitul lui 1689, Constantin Bălăceanu, ginerele lui Șerban Cantacuzino, care ar fi vrut ca fratele soției, Gheorghe, să domnească sub tutela sa, a încercat să-l înlăture pe Brâncoveanu cu ajutorul austriecilor, care au pătruns în Țara Românească și au ocupat Bucureștiul. Capitala a fost însă eliberată în ianuarie 1690, prin intervenția unei armate turco-tătare. Ulterior, Brâncoveanu a susținut înscăunarea lui Imre Tokoly, oponent al austricecilor, ca principe al Transilvaniei, învingând, alături de turci, tătari și ardeleni, trupele imperiale la Zărnești (11/21 august). Totuși, relațiile cu Austria s-au îmbunătățit în timp, Brâncoveanu primind chiar titlul de principe al Imperiului (1695). Deși a inițiat legături diplomatice cu Rusia, cerând țarului Petru I, care l-a decorat cu ordinul Sf. Andrei în 1700, să ia Țara Românească sub protecția sa, nu a considerat oportună implicarea în războiul ruso-turc dintre 1710-1711. Cu toate acestea, în 1714 acuzațiile cum că spătarul Toma Cantacuzino – care la 1711 trecuse în Moldova, alăturându-se rușilor – acționase la ordinele lui Brâncoveanu i-au provocat mazilirea, un alt motiv fiind dorința turcilor de a pune stăpânire pe averea sa. Declarat trădător, bunurile și banii găsiți în țară i-au fost confiscate, iar după o detenție de patru luni, el, fiii săi și unul din gineri au fost decapitați la Constantinopol, pe 15/26 august 1714.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist: Adina Paula Moscu (1908-1979)

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR