Costache Aristia

Anii de viata: 1800, București – 18 aprilie 1880, București

Greg de origine, Costache Aristia și-a început cariera actoricească la curtea domnească din București, în spectacolele de teatru organizate de fiica lui Ioan Caragea, domnița Ralu, care l-a trimis la Paris să studieze arta teatrală (1817-1819). În 1821 a participat la răscoala declanșată în Principatele Române de eteriști, după care a trăit în exil până în 1828, când, revenit în țară, a devenit institutor al copiilor lui Nicolae Ghica, în casele căruia a pus în scenă piese de teatru. În 1833 a întemeiat, împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Ion Câmpineanu, Societatea Filarmonica, în scopul dezvoltării dramaturgiei române și fondării unui teatru național. În 1834 a început să funcționeze școala Filarmonicii, unde Aristia a predat arta declamatorie și, din 1835, limba franceză. Primul spectacol jucat de elevii școlii a avut loc în august 1834, dar după doar două stagiuni „Filarmonica” a fost desființată (1836). În 1837 Aristia și-a format o trupă de teatru cu care a ținut reprezentații până în 1838, după care a plecat la Atena. S-a întors în Țara Românească în 1845, iar în timpul revoluției de la 1848 a fost comandant al gărzii naționale. A urmat un nou exil, ce a durat până în 1851. Între 1860-1865 a predat greaca la gimnaziul „Gheorghe Lazăr”. A scris proză, poezii și a făcut traduceri din greacă. În 1872 a orbit, iar în 1880 a murit în urma unui atac de apoplexie.

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: arhiva revistei „Istorie și Civilizație”

Detinator: MNIR