Dimitrie Gusti

Anii de viata: 13 februarie 1880, Iași – 30 octombrie 1955, București

După absolvirea Facultății de Litere din Iași (1898-1900), a celei de Filozofie din Leipzig (1900-1904; doctorat obținut cu teza Egoismus und Altruismus) și a celei de Drept (1904-1909) din Berlin, Dimitrie Gusti a fost numit profesor la catedra de Istoria filozofiei antice și Morală a Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași (1910, titular din 1915). În 1920 a fost transferat la București, devenind titularul catedrei de Sociologie, Estetică, Etică și Politică a Facultății de Litere și Filozofie, în cadrul căruia a înființat un Seminar de Sociologie, etică, estetică și politică. De asemenea, a întemeiat în 1918, la Iași, Asociația pentru Studiu și Reforma Socială, mutată apoi la București și înlocuită în 1921 prin Institutul Social Român, ce a funcționat până în 1948 și care publica Arhiva pentru Știința și Reforma Socială. A realizat, adunând specialiști din diverse domenii, primele cercetări sociologice ale unor localități din spațiul rural efectuate pe teren, cea dintâi având loc între 25 aprilie – 1 mai 1925 în comuna Goicea Mare din jud. Dolj. În urma campaniilor desfășurate pe parcursul mai multor ani, în 1935 s-a organizat prima „Expoziție de muncă a echipelor studențești”, în care s-au prezentat piese culese în timpul cercetărilor. A apărut astfel ideea fondării unui Muzeu al Satului (inaugurat în 1936), Dimitrie Gusti jucând un rol important în amenajarea sa. Membru al Academiei Române din 1919, a fost președintele instituției între 1944-1946. Între 1932-1933 a fost Ministru al Instrucțiunii Publice.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR