Elena Teodorini

Anii de viata: 25 martie 1857, Craiova – 27 februarie 1926, București

Elena Teodorini a studiat la Conservatorul din Milano (între 1871-1876, fiind, în 1876, una din cele două eleve ale Conservatorului cărora li s-a acordat marele premiu pentru canto – „Gazzetta musicale di Milano”, An XXXII, Nr. 4, 28 ianuarie 1877, p. 7) și a debutat în ianuarie 1877, ca solistă contralto, în Maria di Rohan de Gaetano Donizetti, cu rolul „Armando di Gondi”, la opera din Cuneo, oraș din nordul Italiei („Gazzetta musicale di Milano”, An XXXII, Nr. 4, 28 ianuarie 1877, p. 29). Ulterior, a trecut la registrul de mezzosoprană. În 1880 a interpretat rolul „Margareta” din opera „Faust” la Teatrul Scala din Milano (Pompeo Cambiasi, Teatro alla Scala, 1776-1881, 1881, p. 11), fiind prima artistă din România prezentă pe scena acestei importante opere. A cântat în mai multe țări europene, în America de Nord și de Sud. După 1900 s-a dedicat carierei pedagogice. A predat în Paris, la Academie Lirique (fondând în 1908, în capitala franceză, Academia Lirică Română), în Buenos Aires, unde a întemeiat Academia Teodorini în 1909, în Rio de Janeiro, unde a înființat Școala Superioară „Ars et Vox” (1918), și în București, unde a pus bazele Academiei Naționale de Lirică (1922). Printre elevii săi deveniți faimoși se numără soprana braziliană Bidu Sayao (1902-1999).

Un lucru mai puțin cunoscut despre Elena Teodorini este că, în timpul Primului Război Mondial, a fost arestată pentru spionaj în favoarea germanilor. La sfârșitul lui 1917 și începutul lui 1918, în presa europeană, și, mai târziu, în primăvara lui 1918, în cea americană, se anunța că, în toamna lui 1917, vaporul „Regina Victoria Eugenia”, pe care Teodorini călătorea dinspre Argentina spre Franța a fost oprit de un vas britanic, iar cântăreața a fost percheziționată, găsindu-se asupra ei și fiindu-i confiscate niște bigudiuri din hârtie acoperite cu mesaje criptate. A fost totuși lăsată să își continue călătoria, însă, când vaporul a ajuns în apropiere de Cadiz, a fost interceptat de un crucișător francez și Teodorini a fost din nou supusă unei percheziții, de data aceasta și uneia corporale. S-a descoperit astfel că pe umeri avea tatuat codul necesar pentru descifrarea însemnărilor de pe bigudiuri și, ca urmare, a fost arestată. În presa vremii s-a speculat că fusese cooptată în rândul spionilor Germaniei de către un presupus apropiat al său, contele Karl von Luxburg (1872-1956), ambasador german la Buenos Aires între 1917-1918.

Ulterior, s-a dovedit că acuzațiile erau nefondate și că întreaga desfășurare a faptelor prezentată de ziare nu corespundea deloc realității. Într-un interviu acordat revistei argentiniene „Caras y caretas” în martie 1918, Elena Teodorini declara că nu îl cunoștea pe Luxburg – cel pe care îl căutau, de fapt, anglo-francezii, în octombrie 1917, pe vaporul „Regina Victoria Eugenia” – și că, deși fusese, într-adevăr, arestată și dusă la bordul unui vas francez, după o zi de cercetări fusese declarată nevinovată și pusă în libertate, asigurându-i-se transportul până la Marsilia.

 

„El Liberal”, An XXXIX, Nr. 1886, 25 octombrie 1917, Madrid
„La Liberté”, An 53, Nr. 19749, 20 ianuarie 1918
MARLBOROUGH EXPRESS, VOLUME LII, ISSUE 104, 7 MAY 1918, https://paperspast.natlib.govt.nz/newspapers/MEX19180507.2.28
„Caras y caretas”, Nr. 1014, 9 martie 1918, p. 58.

 

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR