Emil Gârleanu

Anii de viata: 5 ianuarie 1878, Iași – 2 iulie 1914, Câmpulung

Emil Gârleanu a urmat Școala de fii de militari din Iași și Școala de Infanterie din București, obținând gradul de sublocotenent de infanterie în 1899, însă pasiunea lui a fost scrisul. Debutul literar a avut loc în 1900, cu poezia Iubita și schița Dragul mamei (apărute în revista „Arhiva”, sub pseudonimul „Emilgar”), după care a început să colaboreze la diferite publicații. A editat, la Bârlad, revista „Făt Frumos” (1904-1906), iar în 1905 i-a apărut primul volum de proză, Bătrânii – schițe din viața boierilor moldoveni.  În 1906 a demisionat din armată, din cauză că logodnica sa, Marilena Voinescu, nu avea dota necesară pentru a se mărita cu un militar, și s-a mutat în București, unde cei doi s-au căsătorit. Gârleanu a devenit secretar de redacție al revistei „Neamul Românesc” și a continuat să scrie. Între 1911- 1914 a fost director al Teatrului Național din Craiova. În 1911 a scris, împreună cu Victor Eftimiu, un scenariu de film („Dragoste de mănăstire”, lansat în 1914, cu Tony Bulandra și Marioara Voiculescu în rolurile principale) și a regizat filmul „Cetatea Neamțului” (1914), pentru al cărui scenariu a colaborat cu scriitorul Corneliu Moldoveanu. Ambele filme s-au pierdut. A murit în 1914, la vârsta de doar 36 de ani. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Din lumea celor ce nu cuvântă, dedicată unicei fiice, Rodica.

Datare imagine: 1913

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR