George Enescu

Anii de viata: 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – 4 mai 1955, Paris, Franța

Născut în 1881 într-un sat din actualul județ Botoșani, George Enescu, al cărui talent muzical a fost remarcat la vârsta de cinci ani de compozitorul Eduard Caudella, profesor la conservatorul din Iași, a studiat compoziție, pian și vioară la Conservatorul din Viena (1888-1893) și la cel din Paris (1895-1899). A compus muzică simfonică, fiind celebru pentru Poema română (1897) și Rapsodia română (1901), muzică de cameră, instrumentală și vocală, precum și prima operă românească – „Oedip” (1931), tragedie lirică în patru acte. A fost, de asemenea, dirijor la Filarmonica Română și Opera Română din București și al orchestrei simfonice din Iași, pe care a fondat-o, a dat concerte ca violonist, a fost profesor de vioară și interpretare muzicală în țară și în străinătate, printre elevii săi numârându-se celebrii violoniști Dinu Lipatti sau Yehud Mehudin. În 1932 a devenit membru titular al Academiei Române, s-a numărat printre fondatorii Societății Compozitorilor Români (1920), al cărei președinte a fost până în 1948, iar în 1913 a creat un premiu de compoziție acordat anual până în 1946. A fost foarte apreciat de regina Elisabeta, ținând deseori concerte la palatul Peleș. Printre distincțiile internaționale se numără marele premiu al Conservatorului din Paris (1899), premiul de compoziție Pleyel (1903), titlul de ofițer și cavaler al Legiunii de Onoare franceze. A părăsit țara după cel de-al doilea război mondial, stabilindu-se la Paris, unde a murit în 1955.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR