George Pallade

Anii de viata: 1858, Bârlad – 28 mai/ 3 iunie 1903

Avocat, jurnalist, om politic, ministru al agriculturii, industriei, comerțului și domeniilor între oct. 1895 – nov. 1896, al justiției între ian. – oct. 1898, al finanțelor între oct. 1898 – mar. 1899, feb. 1901 – ian. 1902 și al internelor între iul. – nov. 1902

„Fostul ministru de finanțe, care a fost și ministru de justiție și al domeniilor, este unul din membrii cei mai marcanți ai partidului liberal și o fală a baroului bucureștean. Și-a făcut studiile liceale și  universitare în România și este licențiat al Facultăței de Drept din București. De la 1884, de când a intrat în politică, s-a manifestat întotdeauna ca un aprig luptător al principiilor liberale și a figurat întotdeauna printre oratorii de frunte în întrunirile publice. […] Dl. G. Pallade știe să mânuiască și condeiul și multe articole scrise de domnia sa în „Românul” sunt o dovadă a talentului domniei sale de scriitor și a valorii d-sale de cugetător. Ca amic personal și politic al neuitatului și marelui cetățean Dumitru Brătianu, d-sa a colaborat cu sârguință la ziarul „Națiunea”, iar la 1891, după ce s-a făcut împăcarea tuturor liberalilor, s-a reîntors în marele partid liberal, dând vigurosul și eficaciul său concurs opoziției liberale în timpul guvernului conservator. […] În relațiunile sale personale. D. George Pallade este amabil, prevenitor și de un acces ușor, îndatoritor și prietenos, un om popular în înțelesul cel mai larg și mai frumos al cuvântului. Încurajează literele și artele, dând sprijinul său moral și material tinerelor talente și luând parte activă la multe fondațiuni culturale și societăți patriotice. Dl G. Pallade, pe lângă numeroase decorații ce posedă, a mai fost decorat și cu Coroana României”. („Revista Poporului”, An XI, Nr. 1 (121), ianuarie 1902)

 

George Pallade a murit în 1903, în timpul unui banchet organizat la Bârlad în cinstea sa.

 

Cetățenii bârlădeni, după întrunirea de duminică, în semn de dragoste și de afecțiune, pentru regretatul G.D. Pallade, hotărâse a-i oferi un banchet. Se decisese ca banchetul să aibă loc luni, la orele 12. Masa a fost așezată în grădină, sub copaci; la care a luat loc peste 100 de persoane. În capul mesei ședea regretatul Pallade. În tot timpul mesei, musica militară a regimentului de infanterie din localitate a cântat ariile cele mai plăcute …. S-au ținut mai multe discursuri de către domnii Ioan V. Teodor, Dragu, V.G. Morțun etc, toți exprimându-și marea dragoste și admirație pentru fruntașul între fruntașii partidului național-liberal. La orele 12 fără un sfert, dl G. D. Pallade se ridică pentru a mulțumi celor care toastaseră. Discursul său plin de însuflețire și de accente vii era des întrerupt de aplause și urale nesfârșite. La orele 12, pe când regretatul Pallade făcea apel la unirea tuturor liberale, spunând că tăria partidului liberal a constat întotdeauna în unire și disciplină și că prin acest talisman… Acesta fu ultimul cuvânt rostit de valorosul fruntaș, căci cruda și neîmpăcata moarte veni să îi închidă gura pentru vecie. În momentul când pronunță cuvântul „talisman”, o paliditate mortală i se imprimă pe față și, aplecându-se, căzu cu capul într-un mare buchet de flori ce-i era pus înainte. Ușor apoi alunecă și căzu jos. Dl. V.G. Morțun, care se afla alături, se repezi să-l susție, îi rupse gulerul și cravata pentru a-i da aer; i se făcu respirație artificială. Toate fură însă în zadar, căci valorosul fruntaș liberal își dăduse obșteasca suflare.

„Tribuna poporului”, Arad, Nr. 98, 31 mai/13 iunie 1903, p. 2.

 

Datare imagine: începutul secolului al XX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: „Revista Poporului”, An XI, Nr. 1 (121), ianuarie 1902 (publicație din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României)

Detinator: MNIR