Gheorghe Bibescu

Anii de viata: 1804 – 1 iunie 1873, Paris

A fost domn al Țării Românești între 20 decembrie 1842/1 ianuarie 1843- 13/25 iunie 1848. A fost singurul domn din perioada regulamentară care a fost ales conform prevederilor din Regulamentele Organice, ceilalți (Alexandru D. Ghica, predecesorul său, și, în Moldova, Mihail Sturdza) fiind numiți. Între 1844-1846 a domnit fără Adunarea Legislativă, dizolvată din cauza refuzului de a aproba unele măsuri (în special, concesionarea exploatării minelor statului unui inginer rus numit Trandafiloff). Câteva măsuri importante luate în vremea sa sunt: desființarea robiei țiganilor statului și ai Bisericii, încheierea unei convenții cu Moldova pentru „ștergerea vămilor și hotarelor” dintre cele două Principate, votarea unei legi a instrucțiunii publice ce prevedea înființarea în București a unei instituții de învățământ superior, a unei facultăți de drept, a unei școli pentru pregătirea ofițerilor și a unui pensionat de fete, construirea de drumuri și poduri. După izbucnirea revoluției de la 1848 în București, Bibescu a aprobat pe 11/23 iunie „Proclamația de la Islaz” (noua constituție) și formarea unui nou guvern, însă două zile mai târziu a abdicat și s-a refugiat în Transilvania și apoi Paris. A revenit în țară în 1857, fiind ales în septembrie deputat de Dolj în adunarea ad-hoc a Țării Românești. În 1859 a fost unul din candidații la tronul Țării Românești.

 

 

Datare imagine:

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: tablou din colecția MNIR

Detinator: MNIR