Grigore III Ghica

Anii de viata: 1724 - 12 octombrie 1777

Nepot de frate al lui Grigore II Ghica, a fost numit domn al Moldovei în martie 1764. Conform cronicarilor Ioan Canta și Enache Kogălniceanu, domnia sa a fost prielnică Moldovei: nu a mărit dările, pe unele chiar scăzându-le, a cerut boierilor să nu mai primească daruri de la săraci, a pus să se stabilească exact și să se păstreze în scris ce bir are de plătit fiecare sat, a impus o taxă pe carele cu boi ce intrau în Iași, cu banii strânși drumurile din oraș fiind acoperite cu bârne de lemn, a încurajat pe boierii moldoveni, prin exemplul propriu, să poarte haine mai ieftine, a înființat o Academie lângă mitropolie (cu predare în latină, greacă, greacă bisericească și română), a făcut în Iași două cișmele, a întemeiat o fabrică de postav. Mazilit în februarie 1767, în octombrie 1768 a devenit domn al Țării Românești. Izbucnind războiul ruso-turc dintre 1768-1774, un detașament rusesc a pătruns în Țara Românească în toamna lui 1769, iar Grigore III Ghica a fost luat prizonier (sau, mai degrabă, s-a lăsat prins, el înclinând către ruși în politica externă) și dus, împreună cu familia, la Petersburg. După terminarea războiului, a primit iar domnia Moldovei, fiind susținut de ruși. În toamna lui 1774, Austria a ocupat nordul Moldovei, iar deși domnul și boierii au trimis un protest la Poartă, în mai 1775 s-a semnat o covenție prin care turcii cedau acest teritoriu. Politica prorusă a lui Grigore III Ghica – manifestată și în protestul din 1774, în care avertizând Poarta că, dacă nu vor fi ascultați, moldovenii vor apela la o putere străină, se făcea aluzie la Rusia – a dus la înlăturarea sa. În octombrie 1777 un trimis otoman sosit la Iași l-a chemat la hanul la care poposise, sub pretextul că era bolnav, și acolo domnul a fost strangulat de ieniceri. Capul i-a fost tăiat și trimis la Constantinopol.

Datare imagine: secolul XVIII

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: portret din colecția Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR