Ioan Gheorghe Caragea

Anii de viata: 1754-1844

Domnia lui Ioan Caragea în Țara Românească (septembrie 1812 – septembrie 1818) a fost marcată de o epidemie de ciumă (1814) din cauza căreia au murit foarte mulți oameni și care a rămas cunoscută în istorie ca „ciuma lui Caragea” și de creșterea mare a dărilor. Un aspect pozitiv al domniei lui Caragea a fost redactarea unui cod de legi, tipărit în românește la București și în grecește la Viena, promulgat de domn pe 21 august 1818 și intrat în vigoare la 1 septembrie. În 1818, temându-se că, din cauza reclamațiilor la Poartă ale unora din boieri, ce îl acuzau de jefuirea țării, va avea de suferit după încheierea mandatului de șapte ani de domnie, a decis să fugă împreună cu familia. Pregătindu-și pe ascuns plecarea, și-a trimis banii în străinătate și, după cum arată o serie de izvoare externe și o scrisoare trimisă de boierii munteni Porții, pe 29 septembrie a participat la înmormântarea boierului Radu Golescu, după care, sub pretextul că vrea să facă o plimbare în afara capitalei, a părăsit țara, luând drumul Brașovului.

Datare imagine: secolul XVIII

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR