Ion Vodă cel Viteaz

Anii de viata: secolul XVI († 11 iunie 1574)

Fiu nelegitim al lui Ștefan cel Tânăr, Ion-vodă (numit de Grigore Ureche „Armeanul”, deoarece mama sa era armeancă, iar de istoricii moderni „cel Viteaz”, datorită calităților militare, sau „cel Cumplit”, de la politica autoritară dusă pe plan intern în raport cu boierimea și clerul) a încercat să obțină domnia Moldovei în 1551, după mazilirea lui Iliaș-vodă. Nereușind, a plecat în pribegie, mai întâi în Polonia și apoi în spațiul rusesc, după care s-a dus la Constantinopol (1554). A fost exilat la Rodos până în 1572, când sultanul i-a dat tronul Moldovei. Doi ani mai târziu a fost mazilit, ca urmare a intervențiilor la Poartă ale lui Alexandru II Mircea, domnul Țării Românești, pentru numirea fratelui său în Moldova. Armata turco-tătară venită să-l instaleze pe Petru Șchiopul a fost învinsă la Jiliște de Ioan-vodă, ce a pătruns apoi în Țara Românească, unde l-a impus pe Vintilă-vodă. A atacat ulterior cetățile otomane Brăila, Cetatea Albă și Tighina și a obținut mai multe victorii împotriva armatelor turco-tătare trimise să îl înlăture. În bătălia de lângă lacul Cahul, din 10-11 iunie 1574, s-a predat, din cauza lipsei de provizii și praf de pușcă. Deși i s-a promis că va fi lăsat în viață, a fost legat de viu de cozile a două cămile și corpul i-a fost sfârtecat (conform lui Grigore Ureche).

Datare imagine: secolul XVI

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: efigie de pe una din monedele bătute de Ioan-Vodă; legenda: oteț (părintele) Moldovei

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR