Maiorul Dimitrie Papazoglu

Anii de viata: 28 martie 1811 – 2 august 1892

„Intrat în oștire la 5 mai 1830 ca iuncăr, la organizarea armatei, a ajuns până la gradul de locotenent colonel în miliție la 1875. El a popularizat prin creionul său figurile domnilor și oamenilor de stat ai României și, fiind dată modicitatea prețurilor acestor gravuri în foi volante, ele se răspândeau cu înlesnire prin casele oamenilor cu puțină dare de mână. El a lăsat și mai multe scrieri interesante prin amintirile istorice, între cari Istoria Bucureștiului. Fiind ofițer de miliție și având astfel dreptul de a purta la ceremoniile oficiale uniforma militărească, el îmbrăca până la sfârșitul vieții, în asemenea ocasiuni, uniforma primitivă cu chivără a infanteriei române (adică cea rusească), în amintirea trecutului său ostășeșc”.

Dim. Rosetti, Dicționarul contemporanilor, București, 1897

Un pasionat colecționar, în 1855 a deschis un muzeu în locuința sa din București. După moartea lui Dimitrie Papazoglu, colecția sa a intrat în patrimoniul Muzeului de Antichități și al Muzeului Saint Georges.

         Dacă voiajorii vor avea plăcere a vizita și modesta mea colecțiune de antichități și rarități găsite în toată România, în curgere de 40 de ani, voi simți cea mai mare onoare a-i primi la locuința mea, calea Văcărești, nr. 151, culoarea de albastru, și voi fi mulțumit a le arăta și explica toate antichitățile conținute în ea și care sunt aranjate în deosebit cabinet pe despărțiri. Monede, aur, argint și aramă. Vase de aramă și pământ ars, instrumente române, statui de piatră, de bronz și de pământ. Pietre mari și mici sculptate cu inscripțiuni. Arme vechi, diferite bijuterii de aur, argint și pietre mici sculptate, arme de piatră, cărămizi mari romane și dace, o despărțire de antichități eghiptene și o colecție de mai multe rarități, manufacturi orientale, diferite alte pietrificațiuni de animale, diferite obiecte brute lucrate în România, o colecțiune de antichități bisericești, mai multe pietre mari monumentale și sarcofage romane, olării mari și statui mari, diferite arme vechi românești și turcești. O bibliotecă înavuțită de două mii de cărți vechi în diferite limbi occidentale și orientale, mai multe manuscrise pe hârtie și pergament orientale, o galerie de tablouri în ulei veche, cum și altele în halcografii și litografii, diferite tablouri naționale, cum și harte geografice ale României, generale și districtuale în parte, tablouri cu vederea portretelor domnilor cei vechi ai țării, cum și cu vederea situațiunii monastirilor vechi din țară”.

Lt.- col. Dimitrie Pappasoglu, Istoria fondării orașului București. Istoria începutului orașului București. Călăuza sau conducătorul Bucureștiului, București, 2000, p. 271-272. (primele ediții ale celor trei scrieri cuprinse în această lucrare au apărut în 1891, 1870,  respectiv 1871; fragmentul citat provine din Călăuza sau conducătorul Bucureștiului).

         Sentimentele de patriotism a unui bun român sunt acelea ce le dezvoltă cineva pentru folosul și binele patriei sale, atât prin onorabile servicii aduse ei, cât și prin lucruri folositoare. Aceste mari calități le-am descoperit totdeauna și le descoperim și astăzi în persoana bătrânului nostru arheolog lot. –colonel D. Papasoglu. […] Am putut afla cu mare satisfacere a inimii noastre că bătrânul septagenar ar fi propus guvernului de a-și vinde colecțiunea sa către stat și din prețul ei să dea 5% pentru ajutorul celor în lipsă de hrană. Ei bine, care fapt mai patriotic are ziua de astăzi, pe când moare muncitorul de foame, decât a veni cineva să-și vândă singura sa plăcere din copilărie, singura avere a copiilor săi și să rupă parte dintr-însa pentru ajutorul nenorociților?

„România Liberă”, Anul IV, Nr. 785, 12 ianuarie 1880, p. 3.

Datare imagine: 1868

Fotograf / Artist: Josephine Bielz

Atelier / Editura:

Sursa foto: Vitejiile lui Mihail Vodă Viteazulu cum şi Armata Romanii, Luptele, Căpeteniile şi cranul[!] lui Mihail de la Monastirea Dealului. Dedicată Artilerii Române, Autor şi Editor Major Dimitrie Pappazoglu. Bucuresci (Typ. Michăiescu şi Vaidescu), 1868 (carte din patrimoniul MNIR)

Detinator: MNIR