Onisifor Ghibu

Anii de viata: 31 mai 1883 – 3 octombrie 1972

Originar dintr-o familie de români ardeleni din Săliștea Sibiului, Ilie Ghibu și Ana Șteflea, Onisifor Ghibu, devenit doctor în pedagogie (1909) în urma studiilor de la Strasbourg și Jena, a fost numit în 1910 inspector al școlilor primare ortodoxe din Transilvania. După declanșarea primului război mondial, a trecut la sud de Carpați, stabilindu-se la București, unde a militat pentru intrarea României în război alături de Antanta. Capitala fiind ocupată de către germani (1916), s-a refugiat la Iași, apoi la Chișinău, unde a înființat ziarele „Ardealul” și „Școala Moldovenească”, ce promovau unirea Basarabiei cu România. S-a numărat, de asemenea, printre membrii fondatori ai Partidului Național Moldovenesc. După 1 decembrie 1918, s-a ocupat, în calitate de secretar general al Resortului de Instrucțiune Publică și Culte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, de organizarea Universității din Cluj, prima cu predare în limba română din Transilvania. A fost profesor de pedagogie aici până în 1945, când, din cauza atitudinii antisovietice, a fost demis și închis la Caracal pentru aproape opt luni. A mai fost închis, în perioada comunistă, între 1956-1958. Nu a mai fost primit în învățământ sau în vreo altă funcție publică, astfel că s-a dedicat scrisului (lucrări memorialistice, de istorie sau pedagogie).

În fotografie apare, pe când era elev la Sibiu, alături de mamă, de două din surori (au fost, în total, opt frați) și unul din cumnați.

Datare imagine: 1895

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR