Onisifor Ghibu

Anii de viata: 31 mai 1883 – 3 octombrie 1972

Originar dintr-o familie de români ardeleni din Săliștea Sibiului, Onisifor Ghibu, devenit doctor în pedagogie (1909) în urma studiilor de la Strasbourg și Jena, a fost numit în 1910 inspector al școlilor primare ortodoxe din Transilvania. După declanșarea primului război mondial, a trecut la sud de Carpați, stabilindu-se la București, unde a militat pentru intrarea României în război alături de Antanta. Capitala fiind ocupată de către germani (1916), s-a refugiat la Iași, apoi la Chișinău, unde a înființat ziarele „Ardealul” și „Școala Moldovenească”, ce promovau unirea Basarabiei cu România. S-a numărat, de asemenea, printre membrii fondatori ai Partidului Național Moldovenesc. După 1 decembrie 1918, s-a ocupat, în calitate de secretar general al Resortului de Instrucțiune Publică și Culte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, de organizarea Universității din Cluj, prima cu predare în limba română din Transilvania. A fost profesor de pedagogie aici până în 1945, când, din cauza atitudinii antisovietice, a fost demis și închis la Caracal pentru aproape opt luni. A mai fost închis, în perioada comunistă, între 1956-1958. Nu a mai fost primit în învățământ sau în vreo altă funcție publică, astfel că s-a dedicat scrisului (lucrări memorialistice, de istorie sau pedagogie).

Onisifor Ghibu pe vremea când era student la Budapesta și redactor la ziarul „Lupta” (1906-1907).

Datare imagine: 1906-1907

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR