P. P. Negulescu

Anii de viata: 14 octombrie/26 octombrie 1872, Ploiești – aprilie 1951, București

Înscriindu-se inițial la Facultatea de Științe din București, P.P. Negulescu s-a transferat, după numai un an, la Facultatea de Litere, fiind impresionat de o prelegere ținută de Titu Maiorescu, titularul catedrei de filozofie, ce i-a devenit mentor. După absolvirea facultății, datorită lui Maiorescu a primit o subvenție de la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice pentru a efectua o călătorie de studii în Franța și Germania (1893-1894), iar după revenirea în țară Maiorescu l-a ajutat să obțină un post de conferențiar în filozofie la Universitatea din Iași. În 1896 a devenit profesor definitiv, iar în 1899 titular al catedrei de istoria filozofiei moderne și logică. Între 1910, după pensionarea lui Maiorescu, Negulescu a fost transferat la București, unde a fost titularul catedrei de istorie și enciclopedia filozofiei până în 1940. Pe plan politic, a fost membru al Partidului Conservator, iar din 1917 al Partidului Poporului, din partea căruia a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în 1920-1921 și în 1926.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR