Petrache Poenaru

Anii de viata: 10 ianuarie 1799, Benești, Vâlcea – 2 octombrie 1875, București

A învățat la școala Obedeanu din Craiova între 1812-1816, după care a fost un timp copist la cancelaria din Craiova a episcopiei Râmnicului. În 1819, cu ajutorul lui Galaction, episcopul de Râmnic, a devenit elev bursier al colegiului Sf. Sava din București și, în același timp, profesor de greacă. La începutul lui martie 1821, l-a cunoscut, în satul natal (Benești), pe Tudor Vladimirescu, ce l-a numit grămătic în cancelaria sa, iar în mai l-a ales să facă parte dintr-o delegație trimisă la Laybach pentru a duce un mesaj cancelarului Metternich. Aflând, pe drum, de asasinarea lui Vladimirescu, nu s-a mai întors în țară și, ajutat de niște rude din Sibiu și de Iordache Otetelișanu, unchiul matern, a plecat în Austria, unde a urmat cursurile universității din Viena între 1822-1824. În 1825, primind o bursă din partea domnitorului Grigore Ghica, s-a înscris la Școala Politehnică din Viena, transferându-se în același an la cea din Paris, pe care a absolvit-o în 1829. La sfârșitul lui 1831, după trei ani de călătorii de studii în Franța și Anglia, a revenit în Țara Românească. În 1832 a fost numit inspector școlar (din februarie) și apoi profesor de fizică și geometrie (din martie) la Colegiul Sf. Sava, iar din septembrie a devenit director al Eforiei Școalelor, funcție deținută până în 1848. În timpul studiilor la Paris a inventat un toc cu rezevor, considerat cel dintâi din lume, pentru care a primit o patentă de la guvernul francez (1827). A publicat un manual despre creșterea viermilor de mătase și (1849), în colaborare cu F. Aaron și G. Hill, un Vocabular franțezo-românesc (1840).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR