Petre Andrei

Anii de viata: 29 iunie 1891, Brăila – 4 octombrie 1940, Iași

Doctor în filozofie (1918), a fost profesor de liceu în Iași, iar din 1922 a predat sociologie la Universitatea din Iași. Membru al Partidului Țărănesc din 1928, a fost Ministru al Educației Naționale între 1938 și 1940. A fost un fervent oponent al fascismului, din această cauză fiind îndepărtat din învățământ în toamna lui 1940. S-a sinucis pe 4 octombrie 1940, zi în care i-a fost percheziționată locuința și s-a emis un mandat de arestare pe numele său, urmând să fie dus la București pentru anchetă.

 

„Scumpii mei copii,

Mi-e greu, mi-e foarte greu să mă despart de voi și de mama voastră. Sunteți tot ceea ce am avut eu mai scump pe lume, dar nu mai pot trăi . Tocmai acum, când aveți mai multă nevoie de mine, eu trebuie să vă părăsesc pentru totdeauna.

Împrejurări nenorocite mă silesc la aceasta. Țin să știți însă, că tatăl vostru nu are nici un fel de vină, nici o pată, nici un amestec în cele întâmplate. Nu pot suporta însă să fiu târât în mocirlă sub nici o formă. Să nu credeți că fug de judecată și de aceea aleg acest mijloc. Nu. Dar nu mai am tăria să lupt. Eu am conștiința împăcată. Sângele și moartea să cadă asupra capului celor care mi-au zdruncinat nervii în halul acesta. Am avut altă atitudine politică decât Garda de Fier, dar nu am prigonit pe nimeni și nu am făcut nici un act urât. Nu pot să fiu însă umilit și degradat. De ce să fiu arestat? Dacă aș avea pe sufletul meu o cât de mică vină aș suferi orice căci aș fi meritat. Dară așa? În cărțile scrise de mine apare clar atitudinea și concepția mea. Voi controlați și veți vedea.

Îl rog pe Alexandru să fie bun și înțelegător. Tu, dragul meu, ești uneori violent, deși ai suflet bun. De aceea te rog mult iubite Alexandru, fii totdeauna drăguț cu mama ta, nu fi nerăbdător, menajează-i suferința, că zilele de acum încolo numai fericite nu pot fi. Ai grijă iubitul meu fiu de toți frații tăi, ajută-i să suporte mai ușor lipsa tatălui lor. Pentru Pichi am îndemnul de a fi tot așa de bun cu mama sa. Știu că voi toți o adorați și nu mă îndoiesc că îi veți alina suferința. Zizi și Costăchel vor uita mai curând ca voi căci sunt încă mici. Nu uitați nici un moment că lor trebuie să le îngăduiți copilăriile legate de vârsta lor.

Veți îmbrățișa fiecare cariera, care vă va plăcea. Să fiți cinstiți și buni. Să nu faceți niciodată politică și să vă feriți de a cădea în pasiunea ei. Dacă acolo departe, mai este ceva, să știți că tatăl vostru va veghea asupra voastră.

Păstrați amintirea clipelor bune, a zilelor senine, pe care le-am avut împreună, că cine știe ce vă mai este sortit și vouă să trăiți.

Oricum, aveți grijă de mama voastră. Vă îmbrățișez cu tot sufletul și pentru totdeauna, P. Andrei”

Scrisoarea de adio a lui Petre Andrei către familia sa

Sursă: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ultima-zi-din-viata-savantului-petre-andrei

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR