Petru Rareș

Anii de viata: sfârșitul secolului al XV-lea - prima parte a secolului al XVI-lea († 2/3 septembrie 1546)

Petru Rareș, fiu natural al lui Ștefan cel Mare, a fost ales domn în ianuarie 1527. S-a implicat în luptele pentru coroana maghiară dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zapolya, susținându-l, inițial, pe cel din urmă (sprijinit de turci), care i-a recunoscut, prin tratatul de la Lipova (11 mai), stăpânirea asupra văii Rodnei și cetăților ardelene Ciceu, Cetatea de Baltă, Bistrița, Unguraș. Pe 22 iunie 1529 i-a învins pe imperiali la Feldioara (22 iunie 1529), cea mai mare parte a Transilvaniei intrând astfel sub controlul lui Zapolya. În decembrie 1530 a ocupat Pocuția, cedată de Bogdan III Poloniei, însă a pierdut-o după înfrângerea suferită la Obertyn (22 august 1531). Ajutorul dat ardelenilor contra lui Aloisio Gritti, trimisul Porții în Transilvania (1534) și trecerea de partea lui Ferdinand de Habsburg (cu care încheie o alianță în 1535) au fost principalele motive ale campaniei lui Suleyman Magnificul împotriva Moldovei din iulie-noiembrie 1538. Trădat de boieri, Petru Rareș a fost nevoit să se retragă, fără luptă, în Transilvania (în cetatea Ciceu). Iertat de sultan, a primit din nou tronul Moldovei în februarie 1541. În cea de-a doua domnie (1541-1546), a încercat, fără succes, să recupereze cetățile ardelene date de Zapolya, atacând de mai multe ori Transilvania.

Datare imagine: secolul XVI

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: frescă din mănăstirea Caracalu de pe muntele Athos, renovată de Petru Rareș

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR