Regina Elisabeta cu fiica sa, Maria

Anii de viata: 29 decembrie 1843, castelul Monrepos, Neuwied – 2 martie 1916, București, România

Elisabeth Pauline Ottilie Luise, fiică a principelui de Hermann de Wied şi a principesei Maria de Nassau, a devenit în 1869 soția principelui Carol, domnitorul Principatelor Unite ale Țării Românești și Moldovei. În 1881, la 4 ani după obținerea independenței țării față de Poartă, cei doi au fost încoronați ca rege și regină ai României. Au avut o singură fiică, Maria, născută în 1870, dar care a murit în 1874, de scarlatină. Elisabeta a început, încă din copilărie, să scrie poezii. Debutul literar şi l-a făcut în 1878, prin publicarea în revista „Die Gegenwart”, sub pseudonimul E. Wedi, a unor poezii româneşti traduse în germană. Din 1880, a adoptat pseudonimul Carmen Sylva – în amintirea pădurilor din oraşul ei natal, Neuwied, capitala principatului de Wied -, prima operă semnată astfel fiind poemul istoric Sappho. A fost autoare de poezii, poveşti şi povestiri, romane (în colaborare cu Mitte Kremnitz, semnând Dito şi Idem), texte dramatice şi memorialistice. Ca principesă și apoi ca regină, a susținut arta și pe artiști, s-a implicat în activități caritabile, a încurajat dezvoltarea industriei textile românești.

Datare imagine: 1871

Fotograf / Artist: Franz Duschek

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR