Simion Balint și familia

Anii de viata: 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – 16 mai 1880, Roșia Montană

Simion Balint, preot greco-catolic ce își avea parohia în Roșia Montană, a fost o figură importantă a revoluției române de la 1848 din Transilvania. Închis între iunie-septembrie 1848 (la Abrud și apoi Aiud) de autoritățile maghiare, pe 10 decembrie a fost numit de Comitetul Național Român prefect al „Legiunii Auraria et Salinae” din zona Arieșului, din care făceau parte, în principal, mineri. Până în vara lui 1849, a condus mai multe bătălii contra ungurilor, dând dovadă de multă vitejie. În 1850 fost decorat de autoritățile imperiale cu crucea de aur pentru merite, iar în 1852, când împăratul Franz Joseph a făcut o vizită în Transilvania, a primit de la suveran, pe 24 iulie,  crucea de cavaler al ordinului Franz Joseph.

 

În fotografie apare alături de soție (în dreapta sa), Carolina, născută Golgoțiu, fiica Ana și ginerele Iosif Hodoș (în stânga sa), precum și cei opt nepoți, dintre care în picioare, de la stânga la dreapta, sunt Sabin, Ulpiu, Brut, Sabin, Letiția. Pe scaune sunt Alexandru și Enea, iar pe jos, Nerva și Victoria.

Datare imagine: sfârșitul secolului al XIX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR