Spiru Haret

Anii de viata: 15 februarie 1851, Iași – 17 decembrie 1912, București

Licențiat în matematică al Facultății de Științe din București (1874), a obținut apoi o bursă de studii în Paris, unde și-a dat din nou licența în matematică (1875) și a obținut una și în fizică (1876). În 1878 a primit titlul de doctor în științe al Universității Sorbona. Întors în țară, e numit suplinitor la catedra de mecanică rațională a Facultății de Științe din București, în aprilie 1878, iar în septembrie ocupă prin concurs postul de profesor pentru acea disciplină, devenind profesor definitiv în 1882. Până în 1891 a mai predat și la seminarul central din București (matematică), Școala de artilerie și geniu (mecanică rațională), Școala de poduri și șosele (algebra superioară și geometria), școala de ofițeri (mecanica rațională). Membru al PNL, a fost de trei ori ministru al instrucțiunii publice (mar. 1897 – mar. 1899, feb. 1901 – dec. 1904, mar. 1907 – dec. 1910). În această calitate, a luat măsuri pentru reformarea și îmbunătățirea sistemului de învățământ românesc. În timpul mandatelor sale s-au adoptat legi ale învățământului secundar și superior (1898), profesional (1899), privat (1904) și preșcolar (1909 – înființarea de grădinițe), au fost întemeiate noi școli în mediul rural, au fost reorganizate internatele și s-au deschis cantine școlare, au fost inițiate cursuri de pregătire pedagogică pentru profesori, a fost introdus examenul de capacitate la terminarea liceului, au fost înființate Școala Superioară de Arhitectură, Comisia Monumentelor Istorice, Comisia Istorică a României.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR