Vasile Lucaciu

Anii de viata: 21 ianuarie 1852, satul Apa, comitat Sătmar, Transilvania – 29 noiembrie 1922, Satu Mare

Preot român greco-catolic din Transilvania, a militat pentru drepturile românilor ardeleni, numărându-se printre autorii și semnatarii memorandumului din 1892 adresat împăratului Franz Joseph. Ca membru al Partidului Național Român, căruia i-a fost secretar general între 1892 și 1902, a fost deputat de Beiuș în parlamentul de la Budapesta între 1907-1910. A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România, devenind vicepreședinte al Consiliului Național al Unității Tuturor Românilor în toamna lui 1918, odată cu înființarea acestuia. După 1918 a avut două mandate parlamentare la București, dar în 1920 s-a retras din viața politică. A fost autor de lucrări pe teme religioase (ex: Carte de rugăciuni, 1882), istorice (Biserica S. Uniri a tuturor Românilor adecă Mănăstirea maicei Românilor în Şişeşci. Schiţe istorice şi Dare de seamă, 1892; Istoria lui Fotiu Patriarchul Constantinopolului, urzitorul schismei Grecesci, prelucrată după preotul I. Jager,1893) și filozofice (Instituţiuni filosofice, 3 vol, 1881-1884).

Datare imagine: secolul XIX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: C. Hanny, București

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR