Vasile Pârvan

Anii de viata: 28 septembrie 1882, Huruiești, jud. Bacău – 26 iunie 1927, București

„Studii universitare la București (1904), specializare și documentare la Jena, Berlin și Breslau (1905-1906). Doctor în filozofie al Universității din Breslau (1908). Funcționar la secția manuscrise a Bibliotecii Academiei Române (1903), profesor secundar (1904-1909), profesor suplinitor (din 1909) și titular (1913-1927) al catedrei de istorie veche, epigrafie și antichități greco-romane a Universității din București. Director al Muzeului Național de Antichități (1910-1927) și al Școlii Române din Roma (1922-1927, cel dintâi). Unul din fondatorii Institutului de Studii Sud-Est Europene (1913). Membru corespondent (din 1911), titular (din 1913), vicepreședinte (1921-1922) și secretar-general (1923-1927) al Academiei Române. Este părintele școlii arheologice românești, lui datorându-i-se nu numai primul plan de efectuare a unor cercetări arheologice pe plan național, ci și punerea lui în practică, prin săpături realizate într-o serie de cetăți și așezări din Muntenia și Dobrogea. În 1913 a descoperit ruinele cetății Histria, iar în 1914 a început campania de săpături pentru dezvelirea ei”. Principala sa operă este Getica (1926), o istorie a Daciei în mileniul I î.e.n.
Enciclopedia istoriografiei românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 258

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Balaci Alexandru, Universitatea din București, 1864-1964, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964

Detinator: MNIR