Alexandru Lăpușneanu

Anii de viata: secolul XVI († 11 martie 1568)

Fiu natural al lui Bogdan III cu o boieroaică din orașul Lăpușna (de unde porecla, primită în secolul al XVII-lea), a fost ales domn, la începutul lui 1552, de boieri aflați în exil în Polonia, unde se refugiase în timpul lui Iliaș Rareș. A preluat, ca domn, numele de Alexandru, cel de botez fiind Petru. A ocupat tronul Moldovei în septembrie 1552, cu ajutor polon. În noiembrie 1561 a fost învins la Verbița de pretendentul Ioan Heraclid Despot, susținut de habsburgi, și s-a retras la Chilia. Chemat la Constantinopol, a fost exilat în Konya și apoi Alep, însă în octombrie 1563 sultanul i-a redat domnia și i-a pus la dispoziție trupe pentru a-l înlătura pe Ștefan Tomșa (succesorul lui Despot). Fiind inițial învins, primește noi ajutoare, dar nu mai au loc confruntări deoarece Tomșa, trădat de boieri, fuge în Polonia. În a doua domnie, a executat mai mulți boieri considerați trădători. Îmbolnăvindu-se brusc, a murit pe 11 martie. Cu două zile înainte, convocase sfatul domnesc, pentru a-l desemnându-l succesor pe Bogdan, fiul cel mare, și se călugărise, cu numele Pahomie. Conform tradiției, dar neprobat documentar, Alexandru Lăpușneanu ar fi fost otrăvit de soția sa, Ruxandra.

Datare imagine: secolul XV

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura: frescă din biserica mănăstirii Slatina

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR