Constantin Șerban

Anii de viata: secolul XVII († vara 1685)

Fiu natural al lui Radu Șerban, a fost ales domn de boieri pe 9 aprilie 1654, după (sau, potrivit unor surse, cu puțin înainte de) moartea lui Matei Basarab, deși acesta pusese să fie însemnat la nas tocmai pentru a-l împiedica să domnească. Decizia sa de a desființa corpul seimenilor a provocat, în februarie 1655, răscularea acestora, cărora li s-au alăturat dorobanții și călărașii. Revolta, în timpul căreia răzvrătiții și-au ales un alt domn, Hrizea spătarul, a fost înăbușită de Constantin Șerban în iunie 1655, cu ajutor din partea lui Gheorghe Ștefan, domnul Moldovei, și Gheorghe Rakoczi II, principele Transilvaniei. Participând în 1657 la campania prin care Gheorghe Rakoczi II voia să obțină tronul Poloniei, a fost mazilit la începutul lui 1658 și s-a refugiat în Transilvania. Deoarece în septembrie 1659 principele ardelean a încheiat o alianță cu Mihnea III Radu (numit de turci în locul lui Constantin Șerban), în octombrie l-a ajutat pe fostul domn al Țării Românești să ocupe tronul celeilalte țări române, însă acesta nu s-a putut menține decât o lună. Constantin Șerban a mai reușit să recupereze domnia Țării Românești între aprilie-mai 1660, cu ajutor ardelean, și a Moldovei între ianuarie-februarie 1661, cu ajutor din partea cazacilor, în ale căror ținuturi se refugiase în 1660, pentru că Transilvania fusese invadată de turci. A fost de fiecare dată alungat de turci, iar în 1661 s-a retras în Polonia, unde a murit în 1685.

Datare imagine: 1670

Fotograf / Artist: Adriaen van Bloemen, desenator; Giovanni Paolo Bianchi, gravor

Atelier / Editura: Viena

Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930

Detinator: MNIR