Al. G. Radovici
Anii de viata: 1860-1918
„Fiul decedatului Gh. Radovici, mare proprietar, fost deputat și senator și membru statornic și devotat al PNL. Al. G. Radovici și-a început studiile de drept la Paris și le-a terminat la Bruxelles în mod strălucit, luând doctoratul cu mare distincție. A intrat în luptele politice acum 15 ani, ca socialist, și s-a distins întotdeauna atât ca orator, cât și ca scriitor, prin prudența și bunul său simț. Deși își făcuse un ideal din emanciparea completă a claselor muncitoare, totuși, în toată activitatea sa politică, a dat dovadă că posedă stofa adevăratului om politic, căutând a obține, pe măsura posibilului și treptat, realizarea îmbunătățirilor în starea politică, socială și economică de astăzi. Ales primar al Ploieștilor în două rânduri în ultimii ani ai guvernului liberal (1895-1899), veni la comună cu un frumos program de îmbunătățiri serioase pentru oraș, pe care însă din cauza scurtului timp cât a funcționat nu l-a putut realiza. Totuși, în cele 11 luni ale primariatelor sale, a realizat o foarte fericită conversiune a două vechi împrumuturi ale orașului Ploiești. Grație acestei conversiuni, Ploieștiul este singurul oraș din țară care nu plătește decât 5 la sută, împreună cu amortizarea. A făcut și un început de lucrări pentru alimentarea orașului cu apă bună de băut și un studiu pentru canalizare. Foarte combătut de adversarii săi politici locali, e mai mult temut decât urât. Fire blândă, dar energică, se bucură de o mare popularitate în orașul și județul său și numără mulți prieteni în Camera Deputaților, unde este astăzi ales pentru prima oară ca deputat al Colegiului I de Prahova. Dl. Alex. G. Radovici exercită profesia de avocat și este unul din cei mai talentați și cu clientela cea mai mare din membrii baroului ploieștean”.
G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901, Biografii și portrete, Socec, București, 1903
Datare imagine: secolul XX
Fotograf / Artist:
Atelier / Editura:
Sursa foto: G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901, Biografii și portrete, Socec, București, 1903 (în patrimoniul MNIR)
Detinator: MNIR