Carol I

Anii de viata: 8/20 aprilie 1839, Sigmaringen, Germania – 27 septembrie/10 octombrie 1914, Sinaia

Carol-Eitel-Frederic-Zefirin-Ludovic, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost ales domn al Principatelor Unite ale Valahiei și Moldovei prin plebiscit, la începutul lui aprilie 1866. La scurt timp, a fost adoptată o nouă Constituție, cea dintâi elaborată pe plan intern fără amestecul Marilor Puteri. Unsprezece ani mai târziu, în contextul participării la războiul izbucnit între Rusia și Imperiul Otoman în primăvara lui 1877, România și-a obținut independența, iar în 1881 a fost proclamat regatul, principele Carol fiind încoronat rege pe 10 mai 1881.

„Prin voința liberă a națiunii ales principe al României, am părăsit Patrie și Familie pentru a răspunde apelului națiunii românești care îmi încredințează destinul ei. Punând piciorul pe acest pământ sacru, am devenit român. Știu că acceptarea acestei elecțiuni îmi impune mari datorii, dar sper că prin grația lui Dumnezeu le voi îndeplini. Vă aduc o inimă fidelă, sentimente onorabile și sincere, voința fermă de a face numai binele, un imens sacrificiu pentru noua Mea patrie și respectul stabil pentru lege și drept, ce am învățat de la ai mei. Azi cetățean pacinic, mâine, la nevoie, soldat cu arma în mână, voi împărți de aici înainte toate destinele voastre. De azi suntem un corp și un suflet! Credeți în mine după cum eu cred în voi”.

Din discursul ținut de principele Carol după depunerea jurământului pe 10/22 mai 1866 la București (Paul Lindenberg, Regele Carol al României. 70 de ani de viață a unui viteaz. 7/20 aprilie 1839 – 7/20 aprilie 1909, 1909, p. 15-16)

 

Datare imagine: secolul al XIX-lea

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: MNIR

Detinator: MNIR