Scarlat Callimachi

Anii de viata: 20 septembrie 1896 – 2 iunie 1975

Descendent al unei familii din care au provenit, în secolul al XVIII-lea, patru dintre domnii Moldovei (Grigore, Ioan, Alexandru și Scarlat Callimachi), Scarlat Callimachi a fost poet avangardist, istoric și om politic. În 1917 a participat la luptele de la Oituz. După război s-a înscris în Partidul Național Țărănesc Democrat, a fost director al revistei de literatură avangardistă „Punct” (1925-1926) și a fondat trupa de teatru modern „Insula”. Atras de ideologia de stânga, după ce a asistat la un discurs ținut de Lenin în Finlanda, în 1933 s-a înscris în Partidul Comunist, a condus, la Botoșani, mai multe ziare de orientare antifascistă și a fost membru al mai multor organizații comuniste. Deoarece a susținut greva muncitorilor de la Atelierele CFR Grivița Roșie (1933), publicând un pamflet acuzator la adresa autorităților (Căderea Babilonului), a fost condamnat la un an de închisoare și plata unei amenzi de 10.000 de lei, dar, făcând apel, a fost achitat. Din cauza participării la congrese anti-fasciste internaționale și a relațiilor cu comuniști francezi și sovietici, în 1940 a fost internat în lagărul de la Miercurea Ciuc, dar a fost eliberat datorită intervenției lui Alexandru Ghica, un văr de-al său, director al Siguranței Statului. A mai fost închis în 1941 în lagărele de la Caracal și Tg. Jiu. După august 1944, a fost membru al Comitetului de Epurare a Presei,, director al Muzeului Româno-Rus (1948-1951). A scris poezii și lucrări istorice (ex: Călători și scriitori străini despre evreii din Principate). Era numit de contemporani Prințul roșu.

Datare imagine: secolul XX

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: Fototeca MNIR

Detinator: MNIR